obieluță
/o.bje'lu.ʦə/Etimologie
Din obială + sufixul -uță.
Definiții
- diminutiv al lui obială.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | obieluță | obieluțe |
| genitiv-dativ | obieluței | obieluțelor |
| vocativ | obieluță | obieluțelor |
| articulat | obieluța | obieluțele |