← înapoi la căutare

obiect

/o.ˈbjekt/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din latină obiectum. Confer germană Objekt.

Definiții

  1. corp solid, de obicei prelucrat, care are o anumită întrebuințare.
  2. element, materie asupra căreia e îndreptată gândirea, activitatea intelectuală a omului.
  3. (fil.) ceea ce se află în afara eului; lucru care afectează simțurile noastre sau asupra căruia se îndreaptă gândirea noastră.
  4. conținutul asupra căruia se îndreaptă cunoașterea; ceea ce este cunoscut.
  5. ceea ce formează materia unei discipline, disciplină de studiu; materie.
  6. scop, țintă, țel; obiectiv.

Exemple

  • Obiect de consum.
  • Obiect de uz casnic.
  • Obiect de cercetare.
  • Obiectul de descriere.
  • Obiecte de admirație.
  • Obiect de învățământ.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativobiectobiecte
genitiv-dativobiectuluiobiectelor
articulatobiectulobiectele

Sinonime: 1, 2: lucru, 4: complement, 5: disciplină, materie, (înv.) învățătură, matimă, 6: scop

obiecta

/o.bjekˈta/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din obiecție.

Definiții

  1. (v.tranz.) a face o obiecție; a arăta argumentele pentru care se contestă ceea ce susține altcineva; a contesta, a invoca motive, a găsi pricină.

Declinare

CazSingularPlural
verbobiectaobiectau

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică