verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din obicină (înv. „obicei” < de origine bulgară).
Definiții
- (v.refl. și tranz.) a câștiga sau a face să câștige o anumită deprindere prin repetarea frecventă a aceleiași acțiuni.
- (v.tranz.) a practica un anumit obicei, a avea o anumită deprindere.
- (v.tranz. și refl.) a (se) folosi (des), a (se) întrebuința.
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru obișnui.
Exemple
- Obișnuiește plimbări la aer liber.
- Obișnuiește să studieze la bibliotecă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | obișnuea | obișnueau |
Sinonime: 1: (se) deprinde, (se) familiariza, (se) învăța, 2: aclimatiza, 3: (înv.) metahirisi
Antonime: a (se) obișnui: (se) dezbăra, (se) dezobișnui, a se obișnui: se debarasa, se dezvăța
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin
Definiții
- persoană întâlnită în mod frecvent într-o casă, într-un loc etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | obișnuit | obișnuiți |
| genitiv-dativ | obișnuitului | obișnuiților |
| vocativ | obișnuitule | obișnuiților |
| articulat | obișnuitul | obișnuiții |
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Definiții
- forma de masculin plural pentru obișnuit.
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- forma de persoana a II-a plural la prezent pentru obișnui.
- forma de persoana a II-a plural la conjunctiv prezent pentru obișnui.
- forma de persoana a II-a plural la imperativ pentru obișnui.