obișnui
/o.biʃ.nuˈi/Etimologie
Din obicină (înv. „obicei” < de origine bulgară).
Definiții
- (v.refl. și tranz.) a câștiga sau a face să câștige o anumită deprindere prin repetarea frecventă a aceleiași acțiuni.
- (v.tranz.) a practica un anumit obicei, a avea o anumită deprindere.
- (v.tranz. și refl.) a (se) folosi (des), a (se) întrebuința.
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru obișnui.
Exemple
- Obișnuiește plimbări la aer liber.
- Obișnuiește să studieze la bibliotecă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | obișnuea | obișnueau |
Sinonime: 1: (se) deprinde, (se) familiariza, (se) învăța, 2: aclimatiza, 3: (înv.) metahirisi
Antonime: a (se) obișnui: (se) dezbăra, (se) dezobișnui, a se obișnui: se debarasa, se dezvăța