obcină
/'ob.ʧi.nə/Etimologie
Din slavă (veche) občina.
Definiții
- culme, coamă prelungită de deal sau de munte care unește două piscuri, versant comun care formează hotarul dintre două proprietăți; (p.ext.) (reg.) înălțime acoperită de pădure.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | obcină | obcini |
| genitiv-dativ | obcinii | obcinilor |
| vocativ | obcină | obcinilor |
| articulat | obcina | obcinile |