obține
/obˈʦi.ne/Etimologie
Din franceză obtenir < latină obtinere (după ține).
Definiții
- (v.tranz.) a dobândi, a primi, a căpăta (ceva); a reuși să ajungă la..., a realiza ceva.
- forma de persoana a III-a singular la prezent pentru obține.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru obține.
Exemple
- Nu mai obțin un ban de la el.
- Au obținut o recoltă bogată.
- A obține o mare faimă, o mare experiență.
- Au obținut unele progrese.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | obținea | obțineau |
Sinonime: căpăta, primi, scoate, vedea; câștiga, dobândi, întruni, lua, procura, realiza, repurta; (pop.) cunoaște