oțărime
/o.ʦə'ri.me/Etimologie
Din a (se) oțărî + sufixul -ime.
Definiții
- (înv.) supărare mare; amărăciune.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | oțărime | — |
| genitiv-dativ | oțărimii | — |
| vocativ | oțărime | — |
| articulat | oțărimea | — |
Din a (se) oțărî + sufixul -ime.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | oțărime | — |
| genitiv-dativ | oțărimii | — |
| vocativ | oțărime | — |
| articulat | oțărimea | — |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică