oțăreală
/o.ʦə're̯a.lə/Etimologie
Din a (se) oțărî + sufixul -eală.
Definiții
- rarsupărare mare, mânie, furie; oțărâre.
- grimasă, neplăcere, dezgust exprimat printr-o strâmbătură (cauzată de o băutură sau de o mâncare cu gust neplăcut).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | oțăreală | oțăreli |
| genitiv-dativ | oțărelii | oțărelilor |
| vocativ | oțăreală | oțărelilor |
| articulat | oțăreala | oțărelile |