oștime
/oʃ'ti.me/Etimologie
Din oaste + sufixul -ime.
Definiții
- (înv.) oștire.
- mulțime, gloată.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | oștime | — |
| genitiv-dativ | oștimii | — |
| vocativ | oștime | — |
| articulat | oștimea | — |
Din oaste + sufixul -ime.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | oștime | — |
| genitiv-dativ | oștimii | — |
| vocativ | oștime | — |
| articulat | oștimea | — |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică