năuceală
/nə.u'ʧe̯a.lə/Etimologie
Din a (se) năuci + sufixul -eală.
Definiții
- starea omului năuc; stare de amețeală, de zăpăceală, de buimăceală.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | năuceală | năuceli |
| genitiv-dativ | năucelii | năucelilor |
| vocativ | năuceală | năucelilor |
| articulat | năuceala | năucelile |