nătăflete
/nə.tə'fle.te/Etimologie
Confer nătăfleț.
Definiții
- formă alternativă pentru nătăfleț.
nătăfleață
/nə.təˈfle̯a.ʦə/Etimologie
Din nătăfleț.
Definiții
- persoană care este lipsită de istețime, care nu știe să se descurce, pe care o înșală cu ușurință toți; (p.ext.) persoană proastă, toantă, nătângă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | nătăfleață | nătăflețe |
| genitiv-dativ | nătăfleței | nătăflețelor |
| vocativ | nătăfleațo | nătăflețelor |
| articulat | nătăfleața | nătăflețele |
Proverbe & zicători
- „Nătăflete”
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică