← înapoi la căutare

născocitură

/nəs.ko.ʧi'tu.rə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din a născoci + sufixul -tură.

Definiții

  1. rarceea ce născocește cineva; plăsmuire.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativnăscociturănăscocituri
genitiv-dativnăscocituriinăscociturilor
vocativnăscociturănăscociturilor
articulatnăscocituranăscociturile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică