nutație
/nu'ta.ʦi.e/Etimologie
Din franceză nutation, italiană nutazione.
Definiții
- mișcare oscilatorie periodică a axei polilor Pământului, determinată de atracția variabilă pe care o exercită Soarele și Luna asupra ecuatorului.
- (fiz.) una dintre cele trei componente ale mișcării unui corp rigid care are un punct fix și face să oscileze axa de rotație proprie a corpului, apropiind-o și depărtând-o de axa fixă.
- mișcare a unor organe ale plantelor, constând în oscilații laterale și în rotiri ale vârfului organului respectiv în jurul axei sale.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | nutație | nutații |
| genitiv-dativ | nutației | nutațiilor |
| vocativ | nutație | nutațiilor |
| articulat | nutația | nutațiile |