nuriță
/nu'ri.ʦə/Etimologie
Din nur + sufixul -iță.
Definiții
- (pop.) diminutiv al lui nur.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | nuriță | nurițe |
| genitiv-dativ | nuriței | nurițelor |
| vocativ | nuriță | nurițelor |
| articulat | nurița | nurițele |
Din nur + sufixul -iță.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | nuriță | nurițe |
| genitiv-dativ | nuriței | nurițelor |
| vocativ | nuriță | nurițelor |
| articulat | nurița | nurițele |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică