nurcă
/'nur.kə/Etimologie
Probabil din poloneză norka, care provine inevitabil din proto-slavă *nora („vizuină, bârlog, culcuș”), din *noriti („a se scufunda, a se ascunde în apă”). Confer neogreacă νουρκα (nourka) și rusă норка (nórka). Înrudit cu germană Nerz, neerlandeză nerts și maghiară nyérc.
Definiții
- (zool.) (Lutreola lutreola sau Mustela lutreola) mic animal mamifer semiacvatic, cu blana de culoare cafenie-roșcată, deasă, mătăsoasă, foarte apreciată, cu botul ascuțit și cu degetele unite prin membrane înotătoare.
- (p.ext.) blana acestui animal.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | nurcă | nurci |
| genitiv-dativ | nurcii | nurcilor |
| vocativ | nurcă, nurco | nurcilor |
| articulat | nurca | nurcile |
Sinonime: Lutreola lutreola: (zool.) lutră, (rar) lutreolă, noriță, dihor-de-apă