← înapoi la căutare

numelui

/ˈnu.me.luj/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din nume.

Definiții

  1. forma de genitiv-dativ singular articulat pentru nume.

nume

/'nu.me/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din latină nōmĕn.

Definiții

  1. cuvânt sau grup de cuvinte prin care numim, arătăm cum se cheamă o ființă sau un lucru, o acțiune, o noțiune etc. și prin care acestea se individualizează.
  2. (fiz.) sens.
  3. calificativ, atribut; poreclă; p. ext. titlu, rang.
  4. reputație, faimă.
  5. (reg.) pretext, motiv.
  6. termen generic pentru părțile de vorbire care se declină; spec. substantiv.

Exemple

  • Ce nume poartă?

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativnumenume
genitiv-dativnumeluinumelor
articulatnumelenumele

Sinonime: 1: denumire, numire, (livr.) denominație, (rar) intitulare, (înv.) titlu, titulatură, 2: sens, 3: apelativ, calificativ, poreclă; titlu, rang, 4: reputație, 5: pretext, 6: substantiv

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică