numărător
/nu.mə.rə'tor/Etimologie
Din a număra + sufixul -ător.
Definiții
- aparat care servește la numărare.
- rarpersoană care numără, care socotește, care calculează ceva, care are profesiunea de a număra.
- termen al unei fracții ordinare, scris deasupra liniei de fracție și reprezentând deîmpărțitul operației de împarțire.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | numărător | numărătoare |
| genitiv-dativ | numărătorului | numărătoarelor |
| vocativ | numărătorule | numărătoarelor |
| articulat | numărătorul | numărătoarele |