numărătoare
/nu.mə.rə'to̯a.re/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Definiții
- rarpersoană care numără, care socotește, care calculează ceva, care are profesiunea de a număra.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | numărătoare | numărătoare |
| genitiv-dativ | numărătoarei | numărătoarelor |
| vocativ | numărătoareo | numărătoarelor |
| articulat | numărătoarea | numărătoarele |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din a număra + sufixul -ător.
Definiții
- aparat care servește la numărare.
- rarpersoană care numără, care socotește, care calculează ceva, care are profesiunea de a număra.
- termen al unei fracții ordinare, scris deasupra liniei de fracție și reprezentând deîmpărțitul operației de împarțire.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | numărător | numărătoare |
| genitiv-dativ | numărătorului | numărătoarelor |
| vocativ | numărătorule | numărătoarelor |
| articulat | numărătorul | numărătoarele |