nulitate
/nu.li'ta.te/Etimologie
Din franceză nullité < latină nullitas.
Definiții
- însușirea, caracterul lucrului nul.
- sancțiune a actului juridic care suprimă, în principiu și pentru trecut, acele efecte ale actului care sunt potrivnice dispozițiilor legale.
- lipsă totală de valoare, de capacitate, de merit a cuiva.
- persoană nulă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | nulitate | nulități |
| genitiv-dativ | nulității | nulităților |
| vocativ | nulitate | nulităților |
| articulat | nulitatea | nulitățile |