nucșoară
/nuk'ʃo̯a.rə/Etimologie
Din nuc + sufixul -șoară.
Definiții
- diminutiv al lui nucă.
- sămânța mare ca o nucă rotundă a nucșorului, un arbust originar din India (Myristica fragrans), utilizată drept condiment. Se comercializează întreagă (din care se rade câte puțin) sau gata măcinată sub formă de pulbere galben-maronie; și unul din învelișurile nucșoarei, ca o plasă de fibre de culoare roșu-oranj, uscat și presat întreg sau măcinat, este utilizat drept condiment considerat chiar mai rafinat; este comercializat ca macis, numit și floare de nucșoară sau de muscat.
Exemple
- O nucă mică sau o nucșoară.
- Nucșoara este folosită drept condiment.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | nucșoară | nucșoare |
| genitiv-dativ | nucșoarei | nucșoarelor |
| articulat | nucșoara | nucșoarele |
Sinonime: 1: (bot.) nuculiță, nucuță, 2: (reg.) mușcată, mușcățel, nucă de mare, nucă de mușcată, nucă tămâioasă, (înv.) mușcatin