novator
/no.va'tor/Etimologie
Din franceză novateur < latină novator.
Definiții
- (livr.) persoană cu idei și concepții noi; persoană care introduce o noutate (utilă).
- (peior.) persoană care vrea să inoveze cu orice preț.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | novator | novatori |
| genitiv-dativ | novatorului | novatorilor |
| vocativ | novatorule | novatorilor |
| articulat | novatorul | novatorii |