← înapoi la căutare

nota

/no'ta/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din franceză noter < latină notare.

Definiții

  1. (v.tranz.) a însemna, a consemna ceva în scris.
  2. (v.tranz.) a însemna, a marca ceva prin semne, simboluri etc.
  3. (v.tranz.) a transcrie o melodie cu ajutorul notelor și a altor semne convenționale.
  4. (v.tranz.) a aprecia pe cineva sau rezultatele cuiva prin note, calificative.
  5. (v.tranz.) a însemna pe cineva undeva în vederea sancționării lui.
  6. (v.tranz.) a semnala, a sublinia ceva; a reține, a memora.

Declinare

CazSingularPlural
verbnotanotau

notă

/'no.tə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din franceză note < latină, italiană nota.

Definiții

  1. însemnare, înregistrare în scris a unei observații referitoare la o anumită chestiune; text scris care conține o scurtă însemnare, un comentariu.
  2. (la pl.) notițe (luate la o oră de școală, de curs etc.).
  3. (la pl.) însemnări sau reflecții literare scrise cu privire la o călătorie, la un eveniment istoric sau social, la un fapt etnografic etc.
  4. (mai ales la pl.) fiecare dintre adnotările la un text literar sau științific, cuprinzând informații suplimentare de amănunt, referințe bibliografice etc., trecute în josul paginii respective ori la sfârșitul sau la începutul volumului adnotat.
  5. comunicare (scrisă) prin care guvernul unui stat informează guvernul altui stat asupra unor probleme, face anumite propuneri, protestează asupra lezării unor interese etc.
  6. comunicare scurtă făcută de obicei în scris de o instituție; adresă, înștiințare.
  7. socoteală scrisă, document cuprinzând sumele pe care cineva trebuie să le achite pentru obiecte cumpărate, pentru consumații; document prin care se dispune livrarea unor sume, bunuri, care servește la înregistrarea unor operații contabile etc.
  8. calificativ care reprezintă, printr-o cifră sau o mențiune specială, aprecierea cunoștințelor sau a comportării unui elev, a unui student, a unui candidat, notat de către profesor, de către membrii unui juriu etc.
  9. semn convențional pentru reprezentarea grafică a sunetelor muzicale, indicând înălțimea și durata lor; sunet care corespunde acestui semn.
  10. (la pl.) caiet care cuprinde piese muzicale transcrise.
  11. (fig.) nuanță, însușire, trăsătură caracteristică, semn distinctiv; particularitate.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativnotănote
genitiv-dativnoteinotelor
vocativnotănotelor
articulatnotanotele

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică