nostru

Etimologie

Din latină noster, nostra.

Definiții

1. (pron.pos.) (de obicei precedat de art. „al”, „a”, „ai”, „ale”) (înlocuiește numele obiectului posedat de vorbitor și de un grup din care vorbitorul face parte, precum și numele acestora)
2. (pron.pos.) (pop.; mai ales la m. pl.; indică soțul, soția, familia, rudele vorbitorului și ale persoanelor din același grup cu ei, înlocuind și numele acestora)
3. (pron.pos.) (indică lucrurile personale, proprietatea, preocupările etc. vorbitorului și ale persoanelor din același grup cu el, înlocuind și numele acestora)

Exemple

• Are o casă ca a noastră
• Când vin ai noștri acasă?
• Mă întorc la ale noastre

Definiții

1. (adj.pos.) care se află în posesiunea vorbitorului și a unui grup din care face parte acesta, care este legat printr-o relație de proprietate cu vorbitorul și cu grupul din care face parte acesta.
2. (adj.pos.) care este legat printr-o relație de apartenență cu vorbitorul și cu grupul din care acesta face parte.
3. (adj.pos.) care este legat printr-o relație de dependență cu vorbitorul și cu grupul din care acesta face parte.
4. (adj.pos.) care este spus, săvârșit de vorbitor și de grupul din care acesta face parte.
5. (adj.pos.) (ca plural al modestiei) meu.
6. (adj.pos.) (cu valoare obiectivă)

Exemple

• Casa noastră.
• Picioarele noastre.
• Gazda noastră.
• Strămoșii noștri.
• Acțiunea noastră.
• Cartea noastră.
• Vine în ajutorul nostru