norocel
/no.ro'ʧel/Etimologie
Din noroc + sufixul -el.
Definiții
- (pop.) diminutiv al lui noroc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | norocel | norocele |
| genitiv-dativ | norocelului | norocelelor |
| vocativ | norocelule | norocelelor |
| articulat | norocelul | norocelele |