normativ
/nor.ma'tiv/Etimologie
Din franceză normatif, cu unele sensuri din rusă normativ.
Definiții
- care servește ca normă sau stabilește o normă, care are caracterul unei norme.
Din franceză normatif, cu unele sensuri din rusă normativ.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | normativ | normative |
| genitiv-dativ | normativului | normativelor |
| vocativ | normativule | normativelor |
| articulat | normativul | normativele |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică