verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- (v.tranz.) a determina cantitatea de muncă necesară pentru efectuarea unui produs, pentru executarea unei operații sau o cantitate de produse care trebuie să fie obținută într-o unitate de timp în anumite condiții tehnico-organizatorice.
- (v.tranz.) a stabili cantitatea de materie primă, de combustibil etc. necesară pentru obținerea unui produs.
- (v.tranz.) a supune unei norme, a stabili ceva prin norme.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | norma | normau |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din franceză norme < latină norma, rusă норма (norma).
Definiții
- regulă, dispoziție etc. obligatorie, fixată prin lege sau prin uz; ordine recunoscută ca obligatorie sau recomandabilă.
- totalitatea condițiilor minimale pe care trebuie să le îndeplinească un sportiv pentru a putea obține un titlu, o calificare etc.
- criteriu de apreciere, de reglementare.
- cantitate de muncă pe care cineva trebuie să o presteze într-o unitate de timp; (concr.) produs realizat în acest timp.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | normă | norme |
| genitiv-dativ | normei | normelor |
| vocativ | normă | normelor |
| articulat | norma | normele |