nominativ
/no.mi.na'tiv/Etimologie
Din latină nominativus, franceză nominatif.
Definiții
- caz al flexiunii nominale a cărui funcție specifică este aceea de subiect și care este considerat forma de bază a substantivului.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | nominativ | nominative |
| genitiv-dativ | nominativului | nominativelor |
| vocativ | nominativule | nominativelor |
| articulat | nominativul | nominativele |