nobilime
/no.bi'li.me/Etimologie
Din nobil + sufixul -ime.
Definiții
- (în unele țări, și în epoca modernă) categorie socială cuprinzând (în societatea medievală) pe posesorii de feude și de titluri ereditare sau pe foștii feudali și pe descendenții lor, care au păstrat unele privilegii de castă; aristocrație, noblețe.
- nobilii dintr-o epocă, dintr-o regiune, dintr-o localitate.
- rarnoblețe.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | nobilime | — |
| genitiv-dativ | nobilimii | — |
| vocativ | nobilime | — |
| articulat | nobilimea | — |