nobil
/'no.bil/Etimologie
Din latină nobilis, germană nobel, italiană nobile, franceză noble.
Definiții
- care dă dovadă de generozitate, de cinste, de spirit de abnegație; capabil de sentimente înalte; generos, ales.
- care face cinste, care onorează, care pune într-o lumină favorabilă pe cineva.
- distins, elegant, desăvârșit; grațios.
- care se distinge prin anumite caracteristici de superioritate.
- care face parte din nobilime.
Exemple
- Om nobil.
- O acțiune nobilă.