nobil
/'no.bil/Definiții
- persoană care face parte din nobilime.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | nobil | nobili |
| genitiv-dativ | nobilului | nobililor |
| vocativ | nobilule | nobililor |
| articulat | nobilul | nobilii |
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | nobil | nobili |
| genitiv-dativ | nobilului | nobililor |
| vocativ | nobilule | nobililor |
| articulat | nobilul | nobilii |
Din latină nobilis, germană nobel, italiană nobile, franceză noble.
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică