nichel
/'ni.kel/Etimologie
Din franceză nickel, germană Nickel.
Definiții
- (chim.) element chimic, metal feromagnetic alb-argintiu, lucios, maleabil și ductil, aproape inoxidabil, rezistent la coroziune, întrebuințat la confecționarea instrumentelor medicale, a obiectelor de uz casnic, la obținerea unor aliaje cu proprietăți anticorosive etc., cu numărul atomic 28 și simbolul Ni.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | nichel | — |
| genitiv-dativ | nichelului | — |
| vocativ | nichelule | — |
| articulat | nichelul | — |