neutraliza
/ne.u.tra.liˈza/verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză neutraliser.
Definiții
- (v.tranz.) a pune în imposibilitate de a se manifesta, a face inofensiv, a reduce la pasivitate, a paraliza; a anihila acțiunea unei forțe prin altă forță contrară, a contracara, a zădărnici.
- (v.tranz. și refl.) (lingv.) a determina sau a suferi o neutralizare.
- (v.tranz. fact. refl.) (chim.) a (se) face neutru.
- (v.tranz.) (fiz.) a compensa cuplajul dintre circuitul electric de intrare și cel de ieșire al unui amplificator electric.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru neutraliza.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | neutraliza | neutralizau |
neutralizați
/ne.u.tra.liˈzaʦʲ/adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Etimologie
Din neutralizat.
Definiții
- forma de masculin plural pentru neutralizat.
neutralizați
/ne.u.tra.liˈzaʦʲ/verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din neutraliza.
Definiții
- forma de persoana a II-a plural la prezent pentru neutraliza.
- forma de persoana a II-a plural la conjunctiv prezent pentru neutraliza.
- forma de persoana a II-a plural la imperfect pentru neutraliza.
- forma de persoana a II-a plural la imperativ pentru neutraliza.