netezitoare
/ne.te.zi'to̯a.re/Etimologie
Din a netezi + sufixul -toare.
Definiții
- mistrie specială de metal, cu paleta îndoită, folosită pentru a netezi tencuiala la muchiile sau la unghiul dintre zidurile unei construcții.
- unealtă agricolă formată din mai multe bare paralele, legate între ele cu lanțuri, folosită la nivelarea pământului (după arat).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | netezitoare | netezitori |
| genitiv-dativ | netezitorii | netezitorilor |
| vocativ | netezitoare | netezitorilor |
| articulat | netezitoarea | netezitorile |