nesăbuire
/ne.sə.bu'i.re/Etimologie
Din nesăbuit.
Definiții
- lipsă de judecată, de chibzuință într-o împrejurare dată, nesocotință, nechibzuință, nesăbuință; (concr.) faptă nesocotită, nechibzuită.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | nesăbuire | nesăbuiri |
| genitiv-dativ | nesăbuirii | nesăbuirilor |
| vocativ | nesăbuire | nesăbuirilor |
| articulat | nesăbuirea | nesăbuirile |