nesăbuință
/ne.sə.buˈin.ʦə/Etimologie
Din nesăbuit + sufixul -ință.
Definiții
- rarnesăbuire.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | nesăbuință | nesăbuințe |
| genitiv-dativ | nesăbuinței | nesăbuințelor |
| vocativ | nesăbuință | nesăbuințelor |
| articulat | nesăbuința | nesăbuințele |