nervură
/ner'vu.rə/Etimologie
Din franceză nervure.
Definiții
- fiecare dintre fasciculele conducătoare liberiene lemnoase care străbat limbul frunzelor și prin care circulă sevă. (p.anal.) (Rar) fiecare dintre ramificațiile cele mai subțiri ale rădăcinii unui copac.
- fiecare dintre fibrele cornoase, ramificate în formă de rețea, care străbat membrana aripii unor insecte.
- (la pl.) rețea de dungi de altă culoare decât fondul, care dau un aspect marmorat unei suprafețe; (și la sg.) fiecare dintre dungile care formează această rețea.
- proeminență pe suprafața interioară sau exterioară a unei piese, a unui organ de mașină etc., care servește la mărirea rezistenței sau a rigidității piesei, la mărirea suprafeței de schimb de căldură etc.
- (arhit.) fiecare dintre mulurile care formează osatura unei bolți (gotice sau romanice); mulură care conturează și decorează muchiile unei bolți, marginile unei nișe etc.
- grindă de beton armat turnată o dată cu planșeul și servind la întărirea acestuia.
- fiecare dintre piesele așezate pe axa unei aripi de avion pentru a asigura profilul aripii, a împiedica deformarea ei și a mări rezistență scheletului acesteia.
- (de obicei la pl.) cută foarte îngustă, cusută ca garnitură pe un obiect de îmbrăcăminte; cerculeț.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | nervură | nervuri |
| genitiv-dativ | nervurii | nervurilor |
| vocativ | nervură | nervurilor |
| articulat | nervura | nervurile |