nerv

Etimologie

Din latină nervus. Confer italiană nervo.

Definiții

1. (anat.) organ de transmisiune a impulsului nervos, care unește sistemul nervos central cu periferia organismului (piele, organe de simț, mușchi, glande etc.) și care este format din mănunchiuri de fibre reprezentând prelungirile neuronului înconjurate de o teacă constituită din mielină.
2. (la pl.; rar) (stare de) surescitare, enervare, nervozitate.
3. (bot.; rar) nervură.
4. (fig.) (la sg.) putere, vigoare; energie; ritm susținut.

Exemple

• Nervul optic.

Declinare

Sinonime: 3: (bot.) nervură, 4: energie, putere, vigoare