nerușinare
/ne.ru.ʃi'na.re/Etimologie
Din ne- + rușinare.
Definiții
- lipsă de rușine; (p.ext.) comportare, afirmație, faptă lipsită de bună-cuviință; necuviință, impertinență, neobrăzare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | nerușinare | nerușinări |
| genitiv-dativ | nerușinării | nerușinărilor |
| vocativ | nerușinare | nerușinărilor |
| articulat | nerușinarea | nerușinările |