neputință
/ne.pu'tin.ʦə/Etimologie
Din ne- + putință.
Definiții
- faptul de a nu avea forța, posibilitatea, capacitatea, libertatea de a realiza ceva, de a acționa; incapacitate; imposibilitate.
- lipsă de putere fizică, de forță, de energie; slăbiciune, nevolnicie; (spec.) stare proastă, suferință provocată de boală sau de bătrânețe; (p.ext.) (mai ales la pl.) bătrânețe; boală; infirmitate.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | neputință | neputințe |
| genitiv-dativ | neputinței | neputințelor |
| vocativ | neputință | neputințelor |
| articulat | neputința | neputințele |