neprihănire
/ne.pri.hə'ni.re/Etimologie
Din ne- + prihănire (învechit „păcat, vină” < prihană).
Definiții
- calitate a ceea ce este fără prihană, fără păcat, fără vină, pur; curățenie, puritate; (spec.) castitate.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | neprihănire | neprihăniri |
| genitiv-dativ | neprihănirii | neprihănirilor |
| vocativ | neprihănire | neprihănirilor |
| articulat | neprihănirea | neprihănirile |