neplăcere
/ne.plə'ʧe.re/Etimologie
Din ne- + plăcere.
Definiții
- stare sufletească sau fiziologică produsă de ceva neplăcut; lipsă de plăcere, (p.ext.) de simpatie pentru ceva sau pentru cineva; silă, dezgust.
- necaz, supărare, nemulțumire îndurate de cineva.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | neplăcere | neplăceri |
| genitiv-dativ | neplăcerii | neplăcerilor |
| vocativ | neplăcere | neplăcerilor |
| articulat | neplăcerea | neplăcerile |