← înapoi la căutare

nenorocitule

/ne.no.roˈʧi.tu.le/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din nenorocit.

Definiții

  1. forma de vocativ singular articulat pentru nenorocit.

nenorocit

/ne.no.roˈʧit/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Definiții

  1. persoană care se găsește într-o situație vrednică de plâns, care este lipsită de noroc, de fericire, care are de îndurat un mare necaz, o mare suferință; om nefericit.
  2. om ticălos, de nimic.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativnenorocitnenorociți
genitiv-dativnenorocituluinenorociților
vocativnenorocitulenenorociților
articulatnenorocitulnenorociții

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică