necuviință
/ne.ku.viˈin.ʦə/Etimologie
Din ne- + cuviință.
Definiții
- lipsă de respect; faptă, atitudine, vorbă lipsită de cuviință; indecență, obrăznicie; impolitețe, grosolănie, mojicie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | necuviință | necuviințe |
| genitiv-dativ | necuviinței | necuviințelor |
| vocativ | necuviință | necuviințelor |
| articulat | necuviința | necuviințele |