necuvântător
/ne.ku.vɨn.tə'tor/Etimologie
Din ne- + cuvântător.
Definiții
- care nu vorbește.
Din ne- + cuvântător.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | necuvântător | necuvântători |
| genitiv-dativ | necuvântătorului | necuvântătorilor |
| vocativ | necuvântătorule | necuvântătorilor |
| articulat | necuvântătorul | necuvântătorii |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică