nectar
/nek'tar/Etimologie
Din neogreacă νεκταρ (nektar) < latină, franceză nectar, germană Nektar.
Definiții
- suc (dulce) secretat de glandele nectarifere ale plantelor și care, colectat de albine, este transformat în miere.
- (în mitologia greacă) băutură a zeilor despre care se credea că dă nemurire celor care o gustă.
- (p.ext.) băutură minunată, delicioasă.
- băutură preparată pe baza sucului natural extras din fructe.
Exemple
- Nectar de caise.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | nectar | nectaruri |
| genitiv-dativ | nectarului | nectarurilor |
| vocativ | nectarule | nectarurilor |
| articulat | nectarul | nectarurile |