necesitate

Etimologie

Din latină necessitas, -atis. Confer franceză nécessité.

Definiții

1. ceea ce se cere, se impune să se facă; ceea ce este de absolută trebuință.
2. (spec.) (la pl. art.) proces fiziologic de evacuare a fecalelor și a urinei.
3. categorie filozofică care desemnează însușirile și raporturile care au un temei intern, decurgând inevitabil din esența lucrurilor.
4. utilitate, oportunitate.

Exemple

• Necesitățile epocii noastre.
• Și-a făcut necesitățile.

Declinare

Sinonime: 1: cerință, exigență, imperativ, nevoie, obligație, pretenție, trebuință, (înv. și reg.) niștotă, (înv.) nevoință, nevoire, recerință, (fig.) comandament, 2: (fiziol.; pl. art.) nevoile (pl. art.), (pop.) treaba (art.), 4: utilitate