natural
/na.tu'ral/Definiții
- (astăzi rar) naturalețe, simplitate.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | natural | — |
| genitiv-dativ | naturalului | — |
| articulat | naturalul | — |
Sinonime: naturalețe
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | natural | — |
| genitiv-dativ | naturalului | — |
| articulat | naturalul | — |
Sinonime: naturalețe
Din latină naturalis. Confer italiană naturale, franceză naturel și germană Naturell.
Sinonime: 1: (livr.) elementar, sălbatic, 2: pur, veritabil, (livr.) genuin, 3: curat, neamestecat, pur, simplu, 4: firesc, înnăscut, nativ, 5: degajat, dezinvolt, firesc, neafectat, neartificial, necăutat, neprefăcut, nesilit, nestudiat, simplu, spontan, (livr.) nonșalant, 6: bastard, nelegitim
Antonime: artificial, miraculos, nenatural
Sinonime: 1: firește, simplu, ușor, 2: bineînțeles, desigur
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică