natră
/'na.trə/Etimologie
Din bulgară натра (natra), sârbocroată natra.
Definiții
- parte a urzelii dintre ițe și sulul de dinapoi sau de dinainte al războiului de țesut; (p.ext.) urzeală învârtită pe sul; (p.gener.) toată urzeala de pe război și de pe sulul de dinapoi.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | natră | natre |
| genitiv-dativ | natrei | natrelor |
| vocativ | natră | natrelor |
| articulat | natra | natrele |