nas
/nas/Etimologie
Din latină nasus.
Definiții
- parte proeminentă a feței, situată între obraji, frunte și gură, organ al respirației și al mirosului.
- (fig.) simț de orientare în împrejurări dificile, capacitate de intuire exactă a unei situații.
- partea anterioară a fuzelajului unui avion sau a corpului unei nave.
Exemple
- Îmi plăcea cum își împingea ochelarii pe nas.
- ''Nasul îi spunea că era antipatic și făcea prea mult caz de principii'.'
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | nas | nasuri |
| genitiv-dativ | nasului | nasurilor |
| articulat | nasul | nasurile |