narghelegiu
/nar.ge.leˈʤiw/Etimologie
Din turcă nargileci.
Definiții
- slujbaș la curtea domnească din țările românești care pregătea domnului narghileaua.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | narghelegiu | narghelegii |
| genitiv-dativ | narghelegiului | narghelegiilor |
| vocativ | narghelegiule | narghelegiilor |
| articulat | narghelegiul | narghelegiii |