namesnic
/na'mes.nik/Etimologie
Din slavă (veche) namĕstĕnikŭ.
Definiții
- (înv.) locțiitor sau reprezentant al unui funcționar într-o funcție importantă (laică sau bisericească).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | namesnic | namesnici |
| genitiv-dativ | namesnicului | namesnicilor |
| vocativ | namesnicule | namesnicilor |
| articulat | namesnicul | namesnicii |